ÁRIE², arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire). Vezi definitia »

PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie. Vezi definitia »

EPISTOLOGRAFÍE s.f. 1. Sistem de scriere vulgară la vechii egipteni. 2. Arta de a redacta scrisori. [Gen. -iei. / < fr. épistolographie]. Vezi definitia »

COLETĂRÍE s.f. Expediere de mărfuri în cantități mici și sub forme ușor de mânuit; (p. ext.) mijloc (mai ales feroviar) de transport pentru aceste mărfuri. [Gen. -iei. / < colet + -ărie]. Vezi definitia »

FILIÁȚIE, filiații, s. f. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation. Vezi definitia »