APICOLÍZĂ s. f. 1. operație de turtire a vârfului unui plămân. 2. leziune a vârfului rădăcinii dentare. (< fr. apicolyse) Vezi definitia »

pălătuiálă, pălătuiéli, s.f. (reg.) 1. locuire într-un palat. 2. a locui împreună cu cineva. Vezi definitia »

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele Vezi definitia »

CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr. codéine) Vezi definitia »

ANALÍZĂ s. f. 1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive. ◊ examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text. ♦ în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere. 2. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică. 4. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis) Vezi definitia »