MIELOFIBRÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată printr-o transformare fibroasă a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélofibrose]. Vezi definitia »

stánghilă, stánghile, s.f. (reg.) 1. par înfipt în pământ ca sperietoare. 2. semn de hotar. Vezi definitia »

corhánă (corháne), s. f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s. m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos). Vezi definitia »

BRÉMZĂ s. f. 1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină. 2. (mar.) capăt de parâmă, de lanț, care servește la asigurarea unei parâme, a unui lanț ori a unei ancore. (< germ. Bremse) Vezi definitia »

BIOGRÚPĂ s.f. Un număr oarecare de plante și animale naturalizate (conservate) și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural. [Cf. fr. biogroupe]. Vezi definitia »