ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, întrebuințat în industrie atât singur, cât și sub formă de aliaje. – Din fr. zinc. Vezi definitia »

cionc², cióncuri, s.n. (reg.) grămadă de crengi folosită la abaterea apei de la țărm, fixate pe un trunchi de copac așezat vertical pe cursul râului. Vezi definitia »

ANTITÁNC adj. inv. împotriva tancurilor; anticar¹. (< fr. antitank) Vezi definitia »

podlânc, podlânci, s.m. (reg.) toc de piele atârnat la șa, în care se ține pistolul; cobur. Vezi definitia »

șprunc, s.n. (reg.) avânt, elan. Vezi definitia »