VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa. Vezi definitia »

MÚȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica. Vezi definitia »

PUBÉLĂ s.f. Recipient în care se depun resturile menajere; ladă de gunoi portabilă. [< fr. poubelle]. Vezi definitia »

TÚRĂ² s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn¹ (2). (< fr. tour) Vezi definitia »

ADENÍTĂ, adenite, s. f. Inflamație acută sau cronică a ganglionilor limfatici. – Din fr. adénite. Vezi definitia »