VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. Vezi definitia »

RADIOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor provocate de radiații penetrante (raze X etc.). [Gen. -iei. / < fr. radiopathologie]. Vezi definitia »

IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation) Vezi definitia »

EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. Vezi definitia »

OTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile apartului auditiv. (< fr. otopathie) Vezi definitia »