Definita cuvantului paleocen
PALEOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. paléocène, cf. gr. palaios – vechi, kainos – recent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu paleocen
SEN2 s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti < engl. cent) [și AHDEL] Vezi definitia »
SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan și de calciu cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare galbenă-brună, lucios, frecvent în rocile eruptive. – Din fr. sphène. Vezi definitia »
SPIROCHETOGÉN, -Ă adj. Produs de un spirochet. [< fr. spirochétogène]. Vezi definitia »
MAGMATOGÉN, -Ă adj. (despre procese geologice și zăcăminte minerale) legat de activitatea magmatică. (< fr. magmatogène) Vezi definitia »
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus]. Vezi definitia »