FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)]. Vezi definitia »

OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »

bisericesc[ce tine de organizarea bisericeasca] Vezi definitia »

dicanicesc (dicaniceáscă), adj. – Juridic, de drept. – Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Înv. (sec. XVIII), cf. Gáldi 171. Vezi definitia »

PETRARCHÉSC, -Ă adj. propriu lui Patrarca; în maniera lui. (< it. petrarchesco) Vezi definitia »