MERITARISÍ, meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi. Vezi definitia »

iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie). Vezi definitia »

ierosí, ierosésc, vb. IV (înv.) a da darul preoțesc cuiva. Vezi definitia »

PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). Vezi definitia »

văznesí (-sésc, -ít), vb. – A preamări. – Var. vîznesi și der. Sl. vŭznesti (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. văznesenie, s. f. (ascensiune), din sl. vŭznesenije, înv. Vezi definitia »