FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise. Vezi definitia »

NEUROVIRÓZĂ s. f. localizare a unor viroze pe sistemul nervos central. (< neuro- + viroză) Vezi definitia »

EPIDERMOLÍZĂ s.f. Sensibilitate deosebită a epidermei, caracterizată prin formarea de bule cu conținut seros. [< fr. épidermolyse]. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s. f. teorie generală a cercetării științifice. (< mega- + știință) Vezi definitia »

SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence) Vezi definitia »