EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie. Vezi definitia »

DEMONOMANÍE s.f. Nebunie produsă de credința de a fi stăpânit de demoni. [Gen. -iei. / < fr. démonomanie, cf. gr. daimon – demon, mania – nebunie]. Vezi definitia »

BLEFAROPLASTÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice. [< fr. blépharoplastie, cf. gr. blepharon – pleoapă, plastes – care modelează]. Vezi definitia »

RESORBȚIE s.f. Dispariție a unei colecții de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. ◊ Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbțiune s.f. / cf. fr. résorption]. Vezi definitia »

iíe, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite; flămânzare, deșert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; gușă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimț, rărunchi, viscere. 4. Chișița calului. Vezi definitia »