GEODEPRESIÚNE s.f. Depresiune tectonică primară, rezultată din mișcările scoarței terestre. [Pron. -si-u-. / < fr. géodépression]. Vezi definitia »

CAVICÓRNE s.n.pl. Familie de erbivore rumegătoare având coarnele cavitare (taurinele, ovinele, antilopele etc.); (la sg.) animal din această familie. [< fr. cavicornes, cf. lat. cavus – scobit, cornu – corn]. Vezi definitia »

EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. Vezi definitia »

DEZOLAȚIÚNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. [Pr.: -ți-u-] – Fr. désolation (lat. lit. desolatio, – onis). Vezi definitia »

ORÍGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: orígină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine. Vezi definitia »