pátimă (pátimi), s. f. – 1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește). Vezi definitia »

MIOGLOBÍNĂ s. f. pigment hemoglobinic din fibrele musculare care are rolul de a fixa și furniza acestora oxigenul necesar. (< fr. myoglobine, engl. myoglobin) Vezi definitia »

CONTRARÁNDĂ s.f. (Mar.) Velă triunghiulară sau trapezoidală ridicată deasupra randei, pe goelete și iahturi. [Cf. it. contraranda]. Vezi definitia »

HIDRAZÍDĂ s. f. substanță organică din grupa amidelor, derivată din hidrazină, cristalizată, bacteriostatic puternic. (< fr. hydrazide) Vezi definitia »

LIGNÍNĂ s. f. substanță organică macromoleculară care impregnează celulele, fibrele și vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine) Vezi definitia »