Definita cuvantului spârcâitură
spârcâitúră, spârcâitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) spârcâială. 2. (reg.) țâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spârcâitură
VÓMICĂ s.f. Evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorație abundente. [< fr. vomique]. Vezi definitia »
LUMINOSCHÉMĂ, luminoscheme, s. f. Tablou schematic luminos, în care diferitele elemente ale instalației pe care o reprezintă sunt marcate prin becuri electrice colorate convențional. – Lumină + schemă. Vezi definitia »
APLÚSTRĂ s. f. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă și ornată cu banderole. (< fr. aplustre, lat. aplustra) Vezi definitia »
HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira) Vezi definitia »
RUBÁRBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var. rabarbăr s.m. / < fr. rhubarbe, cf. germ. Rhabarber]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z