SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz) Vezi definitia »

ARAMĂ, Constantin (n. 1919, Iași), inginer român. M. coresp. al. Acad. (1963), prov. univ. la București. A elaborat teoria supracomprimării motorului cu benzină. Lucrări privind teoria și exploatarea motoarelor cu ardere internă. Acad. (1991). Vezi definitia »

TIÁRĂ s. f. 1. acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare orientale. 2. mitră papală, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara) Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ s.f. Ciocan, având pe fețele de izbire dinți în formă piramidală, folosit pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție sau pe tencuieli adâncituri regulate. [Pron. -ciar-, pl. -de. / < fr. boucharde]. Vezi definitia »

daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold. Vezi definitia »