sileáf (-furi), s. n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – Var. seleaf, sileg, sileah. Mr. șileahe, megl. sileafi. Tc. (arab.) silah (Șeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s. m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Șeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης. Vezi definitia »

ELECTRONOGRÁF, electronografe, s. n. (Med.) Aparat pentru electronografii. – Din fr. électronographe. Vezi definitia »

STEREOPLANIGRÁF, stereoplanigrafe, s. n. Aparat care servește la întocmirea hărților și a planurilor topografice. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréoplanigraphe. Vezi definitia »

ISTORIOGRÁF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus) Vezi definitia »

FOTOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fotografie; lucrător specializat în lucrări de fotografie. [< fr. photographe]. Vezi definitia »