LARINGOPATÍE s. f. denumire generală pentru afecțiunile laringelui. (< fr. laryngopathie) Vezi definitia »

DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio) Vezi definitia »

spéie, spéi, s.f. 1. (înv. și pop.) coș făcut din scoarță de copac (mai ales din tei), cu fundul de nuiele împletite, care servește la păstrarea și transportul fructelor sau al alimentelor și care servea și ca măsură de capacitate (de 12-15 kg). 2. (reg.) coș lunguieț cu fundul îngust și cu gura largă, folosit la pescuit pe sub maluri. 3. (reg.) coșar; hambar. 4. (reg.) nume dat mai multor specii de mușchi și de licheni. Vezi definitia »

PNEUMOENCEFALOGRAFÍE s. f. procedeu radiologic de explorare a sistemului nervos central, folosind aerul ca mediu de contrast; encefalografie gazoasă. (< fr. pneumoencéphalographie) Vezi definitia »

FITOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; geobotanică. [Pron. -ge-o-, gen. -iei. / < fr. phytogéographie]. Vezi definitia »