PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. Vezi definitia »

FITONIMÍE s. f. nomenclatură a plantelor. (< fr. phytonymie) Vezi definitia »

SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Fr. spectrophotométrie (<gr.). Vezi definitia »

CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération]. Vezi definitia »

CROMOTIPÍE s.f. Reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; imagine colorată astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. chromotypie, cf. gr. chroma – culoare, typos – urmă]. Vezi definitia »