LĂCÁR, lăcari, s. m. Gen de păsări călătoare și cântătoare, de mărimea unei vrăbii, de culoare brună pe spate și alb-brună pe pântece, care trăiesc în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor (Acrocephalus); pasăre din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire. Vezi definitia »

hontár, hontári, s.m. (reg.) miner care scoate piatra din mină. Vezi definitia »

KÁLA-AZÁR s. n. boală parazitară gravă, endemică pentru regiunile tropicale, produsă de un protozoar. (< fr. kala-azar) Vezi definitia »

PITÁR, pitari, s. m. (În evul mediu în țările românești) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea sub ordinile lui mai mulți pitari. – Pită + suf. -ar. Vezi definitia »