GEÓDĂ s. f. 1. masă de minerale căptușită cu cristale, depuse în cavitățile rocilor; druză. 2. cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). (< fr. géode, gr. geodes) Vezi definitia »

TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura) Vezi definitia »

ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. Vezi definitia »

vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei Vezi definitia »

AGRANULOCITÓZĂ s. f. Sindrom hematologic caracterizat prin lipsa granulocitelor din sânge, datorită unor agenți medicamentoși sau fizici. – Din fr. agranulocytose. Vezi definitia »