CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov) Vezi definitia »

DÚZĂ, duze, s. f. (Tehn.) 1. Ajutaj. 2. Filieră (pentru mătase). – Din germ. Düse. Vezi definitia »

ARMÁDĂ s.f. Nume dat de spanioli marilor unități navale ; escadră. [< sp. armada]. Vezi definitia »

AUTOCOMÁNDĂ s. f. comandă automată. (< fr. autocommande) Vezi definitia »

IÚRTĂ s. f. colibă din pâslă, din piei etc. folosită de nomazii din Asia Centrală. (< rus. iurta) Vezi definitia »