INDUSTRIALÍSM s.n. Sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ♦ Teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialisme]. Vezi definitia »

SCOLASTICÍSM s. n. concepție specifică scolasticii; metodă scolastică. (< fr. scolasticisme) Vezi definitia »

DIDACTICÍSM s.n. Folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț. ♦ (Estet.) Exacerbare a laturii explicative și etice-pedagogice a artei, în dauna celei emoționale. [Cf. it. didatticismo]. Vezi definitia »

FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. Vezi definitia »

ANTIINTELECTUALÍSM s.n. Concepție idealistă care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [< rus. antiintellektualizm, cf. fr. antiintellectualisme]. Vezi definitia »