BRẤNCĂ¹ s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec. Vezi definitia »

PROGRÁMĂ s. f. ~ analitică = prezentare în scris a obiectelor și capitolelor fiecărei discipline predate într-o instituție de învățământ. (< rus. programma) Vezi definitia »

ORTOBIÓZĂ s.f. (Liv.) Mod de a duce o viață înțeleaptă, potrivită. [Pron. -bi-o-. / < fr. orthobiose, cf. gr. orthos – drept, bios – viață]. Vezi definitia »

MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (1). 2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din sl. mladŭ bg. mlada. Vezi definitia »

BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »