Definita cuvantului spunător
spunătór, spunătoáre, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spunător
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator. Vezi definitia »
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător. Vezi definitia »
INTERPOLATÓR, -OÁRE s. m. f. autor al unei interpolații. (< fr. interpolateur, lat. interpolator) Vezi definitia »
LIBER-CUGETĂTÓR s.m. Gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică; ateu. [< liber + cugetător, după fr. libre-penseur]. Vezi definitia »
FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător. Vezi definitia »