ANTOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care mănâncă florile. (< fr. anthophage) Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »

OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv). Vezi definitia »

vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi . Vezi definitia »

ESOFÁG¹ s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage) Vezi definitia »