RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. Vezi definitia »

ORNITÓZĂ s.f. Boală infectocontagioasă de natură virotică, întâlnită la păsări și transmisibilă la om, care se manifestă prin coriză, dispnee, apatie, anorexie, diaree etc. [< fr. ornithose]. Vezi definitia »

jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli. Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s. f. (Bot.) Păducel. – Din lat. alba spina, it. albaspina. Vezi definitia »

PAPILOMATÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin apariția de papiloame. [< fr. papillomatose]. Vezi definitia »