BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție, alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre. Vezi definitia »

jug, juguri s. n. (glum.) căsătorie, căsnicie. Vezi definitia »

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug. Vezi definitia »

turșúg, turșúgi, s.m. (reg.) 1. tufă cu vârful mâncat de vite. 2. cal slab. Vezi definitia »

UMIDIFÚG, -Ă adj. (Despre un material) Care nu se poate umezi. [< fr. humidifuge, cf. lat. humidus – umed, fugare – a îndepărta]. Vezi definitia »