TRÍST, -Ă, triști, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristețe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care țin de natura sau de viața omului) Plin de tristețe. 2. Care provoacă tristețe, supărare, care întristează; dureros. ♦ Care sugerează, evocă tristețe; deprimant, dezolant. – Lat. tristis. Vezi definitia »

DECLARATIVÍST, -Ă adj. declarativ (exagerat). (< declarativ + -ist) Vezi definitia »

ODONTOBLÁST s.n. Celulă conjunctivă care intră în componența pulpei dentare. [< fr. odontoblaste, cf. gr. odous – dinte, blastos – germen]. Vezi definitia »

TRUST s. n. întreprindere economică sau financiară importantă care reunește mai multe societăți (industriale, comerciale etc.) sub o conducere unică, cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector. (< fr., engl. trust) Vezi definitia »

BOTANÍST, -Ă s. m. f. specialist în botanică; fitolog. (< fr. botaniste) Vezi definitia »