fîntî́nă (fîntî́ni), s. f. – 1. Izvor. – 2. Puț. – mr. făntînă, megl. făntǫnă, istr. făntărę. Lat. fontāna (Diez, I, 185; Pușcariu 615; Candrea-Dens., 592; REW 3426; DAR), cf. it. fontana, prov. fontana, fr. fontaine. – Der. fîntînar, s. m. (persoană care face sau repară fîntîni); fîntînea, s. f. (în medicina veche, deschidere, fonticulus). Vezi definitia »

CARONÁDĂ, caronade, s. f. (Mar.) Vechi tun naval scurt, făcut din fontă. – Din fr. caronade. Vezi definitia »

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă. Vezi definitia »

MÉTRICĂ, metrici, s.f. – V. metric (2, 4) [DEX'98] Vezi definitia »

păvúță, păvúțe, s.f. (reg.) petecel, clinișor, păviță (așezat la subsoara cămășii). Vezi definitia »