BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. Vezi definitia »

seghíș s.n. (reg.) coamă (la acoperișul casei). Vezi definitia »

ABRÁȘ, -ă, abráși, -e adj. (pop., despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) Rău, violent Vezi definitia »

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital¹ (3). – Capital¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »