schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit). Vezi definitia »

MIRUÍT², -Ă, miruiți, -te, adj. Care a fost uns cu mir². – V. mirui¹. Vezi definitia »

HIPOFOSFÍT s.m. Sare a acidului hipofosforos. [< fr. hypophosphite]. Vezi definitia »

HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite. Vezi definitia »

MELANTERÍT s. n. Sulfat natural de fier, hidratat, cristalizat, de culoare verde, folosit mai ales în industria coloranților. – Din fr. mélantérite. Vezi definitia »