Definita cuvantului panegiric
PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu panegiric
SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »
ESÓPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate]. Vezi definitia »
jandárnic s.m. (înv.) jandarm. Vezi definitia »
TELEGÉNIC, -Ă adj. care produce un efect plăcut la televiziune. (< fr. télégénique) Vezi definitia »
SVÉTNIC s. m. v. sfetnic. Vezi definitia »