APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. – Cf. fr. appontement. Vezi definitia »

DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis. Vezi definitia »

LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis. Vezi definitia »

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. Vezi definitia »

EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum) Vezi definitia »