Definita cuvantului cauză
cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cauză
înghebejeálă s.f. (reg.) v. înghebejire. Vezi definitia »
ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră. Vezi definitia »
bujeníță (bújenițe), s. f. – Carne afumată. Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și mag. buzsenyica. Se folosește în Mold. Vezi definitia »
NEURÚLĂ s. f. stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează axul cerebro-spinal. (< fr. neurula) Vezi definitia »
șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka. Vezi definitia »