Definita cuvantului cauză
cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cauză
nárnă s.f. (reg.) 1. obrăznicie. 2. stăruință, insistență. Vezi definitia »
LANSÉTĂ s. f. 1. undiță cu dispozitiv mecanic care permite derularea firului de pe tamburul mulinetei. 2. (arhit.) arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste. (< fr. lancette) Vezi definitia »
ghiúză s.f. (reg.) tulpină, buturugă cu noduri. Vezi definitia »
SERICÍNĂ s. f. materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul. (< fr. séricine) Vezi definitia »
ÁMFORĂ, amfore, s. f. Vas mare de formă ovoidală sau sferică, cu două toarte, în care, în antichitate, se păstra și se transporta vinul, untdelemnul, grânele etc. – Din fr. amphore, lat. amphora. Vezi definitia »