Definita cuvantului cavaler
cavalér (cavaléri), s. m. – 1. Titlu nobiliar conferit de rege. – 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. – 3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decorații. – 4. Persoană avînd titlu de cavaler. – 5. Călăreț. – 6. Om generos, nobil; amabil. – 7. Holtei, burlac. – Mr. căvăler. It. cavaliere, fr. cavalier, chevalier, prin intermediul rus. kavaler (Sanzewitsch 199; DAR); cf. ngr. ϰαβαλλάρις, bg. kavaler. Der. cavaleresc, adj. (de cavaler; înv. fățiș, pe față); cavalerește, adv. (în felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, s. f. (călărime; instituția cavalerilor); cavalerism, s. n. (purtare de cavaler); cavalerist, s. m. (călăreț); cavaleros, adj. (cavaleresc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cavaler
ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber]. Vezi definitia »
PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar. Vezi definitia »
DÚKER s.n. Conductă de forma unui sifon inversat, care asigură trecerea apelor pe sub șosele, canale etc. [< germ. Düker]. Vezi definitia »
ȘVÉMER, șvemere, s. n. Bucată cilindrică de lemn, ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu, care servește ca indicator pentru zonele cu navigația interzisă. – Din germ. Schwemmer. Vezi definitia »
EȘICHIÉR1 s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. ♦ (Fig.) Loc unde se opun partide, interese. [Pron. -chi-er. / < fr. échiquier]. Vezi definitia »