BLAUGÁZ s. n. amestec de hidrocarburi gazoase și hidrogen, obținut prin descompunerea fracțiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil. (< germ. Blaugaz) Vezi definitia »

EXTÁZ s.n. 1. Stare emoțională de exaltare, care se naște din contemplarea aprofundată a unor lucruri extraordinare și în care toate preocupările și sentimentele dispar în fața unui singur sentiment dominant de admirație. ♦ Stare nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzații. 2. Admirație nețărmurită; adorație. [Pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis – încântare]. Vezi definitia »

PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., scr. prelaz. Vezi definitia »

CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz. Vezi definitia »

răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic. Vezi definitia »