IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiațiilor X. [Gen. -iei. / < fr. radiométallographie]. Vezi definitia »

AEROCARTOGRAFÍE s.f. (Tehn.) Tehnica de a face hărți și planuri topografice cu aparate de cartografiere pe bază de fotograme aeriene. [Gen. -iei. / < fr. aérocartographie]. Vezi definitia »

DOLIHOCEFALÍE s. f. Însușirea de a fi dolihocefal, faptul de a aparține tipului dolihocefal [Var.: dolicocefalíe s. f.] – Din fr. dolichocéphalie. Vezi definitia »

AUTORIZÁȚIE s.f. Permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♦ (Concr.) Document care dovedește o împuternicire, un drept al cuiva. [Pron. a-u-, gen. -iei, var. autorizațiune s.f. / cf. fr. autorisation, it. autorizzazione]. Vezi definitia »