HIDROGEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul distribuției, al regimului dinamicii și genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologie. Vezi definitia »

FOTOEMÍSIE s. f. (Fiz.) Emisie de fotoelectroni. [Var.: fotoemisiúne s. f.] – Din fr. photo-émission, engl. photoemission. Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE s. f. creștere excesivă în volum a unui țesut sau organ. (< fr. hyperplasie) Vezi definitia »

CARDIECTAZÍE s. f. Dilatare a compartimentelor inimii. [Pr.: -di-ec-] – Din fr. cardiectasie. Vezi definitia »

EVOLÚȚIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. 3. Desfășurare, curs. 4. Mișcare largă (mai ales circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluțiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio]. Vezi definitia »