DIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie. Vezi definitia »

PATOGNOMONÍE s. f. studiu al semnelor caracteristice unei boli. (< fr. pathognomonie) Vezi definitia »

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. Vezi definitia »

EMBRIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau naștere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie. Vezi definitia »

izbășíe s.f. (reg., înv.) slujba, funcția izbașului (v.). Vezi definitia »