stelușoáră, stelușoáre, s.f. (reg.) steluță. Vezi definitia »

FLÁCĂRĂ, flăcări, s. f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară¹, văpaie; flamă. ◊ Expr. A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Pl. și: flacări, flacăre] – Lat. *flaccula (= facula). Vezi definitia »

BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse. Vezi definitia »

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine) Vezi definitia »

BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Din barab[ulă] + suf. -ușcă. Vezi definitia »