evlávie (evlávii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic). Vezi definitia »

OTOPLASTÍE, otoplastii, s. f. (Med.) Refacere plastică a urechii externe. – Din fr. ostoplastie. Vezi definitia »

nevestíe s.f. (reg.) situație de nevastă; perioada de după căsătorie a unei femei. Vezi definitia »

ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate]. Vezi definitia »

ANALGOGNOZÍE s. f. incapacitate de înțelegere de către bolnav a unei dureri, însoțită de absența reacției de apărare. (< fr. analgognosie) Vezi definitia »