EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire]. Vezi definitia »

NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar]. Vezi definitia »

ZLĂTÁR, zlătári, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strânsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC] Vezi definitia »

CVADRAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de patruzeci de ani. [Cf. fr. quadragénaire, lat. quadragenarius]. Vezi definitia »

harcumar, harcumari s. m. (țig.) subofițer de poliție. Vezi definitia »