-FÁZĂ² elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis) Vezi definitia »

LAOLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc. – La¹ + o + alta. Vezi definitia »

LICÉNȚĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obținut în urma unui examen special susținut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licență; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu. 2. Purtare care întrece limitele bunei-cuviințe. 3. (Rar) Învoire, permisiune. ◊ Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor pentru a învinge o dificultate de versificație. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei invenții. ♦ (Ieșit din uz) Autorizație pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri, dată de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia]. Vezi definitia »

țepelígă, țepelígi, s.f. (reg.) așchie, țandără, țeapă; ghimpe (la plante). Vezi definitia »

MONSTRÁNȚĂ s. f. casetă de cristal încadrată într-o somptuoasă montură de argint sau chiar de aur bătut cu pietre prețioase, în care se păstrează hostia în bisericile catolice. (< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance) Vezi definitia »