VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana. Vezi definitia »

SONATÍNĂ s. f. sonată de proporții mai mici. (< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine) Vezi definitia »

PORTSCÚLĂ, portscule, s. f. (Tehn.) Portunealtă. – Port¹- + sculă (după fr. porte-outil). Vezi definitia »

CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino) Vezi definitia »

OXICLORÚRĂ s. f. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. (< fr. oxychlorure) Vezi definitia »