Definita cuvantului stăvilitor
stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stăvilitor
SEMIMIGRATÓR, -OÁRE adj. (despre pești) care migrează adânc în interiorul apelor dulci, deplasându-se din bălți în râuri și invers, ori dintr-un râu într-altul. (< semi- + migrator) Vezi definitia »
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor. Vezi definitia »
arătór (arătoáre), adj.1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara. Vezi definitia »
smulgătór, smulgătoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (pop.) persoană care smulge ierburi, plante. 2. (s.f.) dispozitiv special metalic de extragere a pieselor după matrițare și a deșeurilor de la decuplare. 3. pensetă. Vezi definitia »
pistrușór, pistrușoáră, adj. (reg.; despre animale) pestriț. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z