Definita cuvantului stăvilitor
stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stăvilitor
EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator) Vezi definitia »
AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător. Vezi definitia »
ALBIȘÓR1, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb2 + suf. -ișor. Vezi definitia »
STRUGUȘÓR, strugușori, s. m. (Reg.) Strugurel (1). – Din strug[ure] + suf. -(u)șor. Vezi definitia »
FASCINATÓR, -OÁRE adj. Care fascinează, fascinant. [Cf. fr. fascinateur, lat. fascinator]. Vezi definitia »