EXPERTÍZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise) Vezi definitia »

DIACÚSTICĂ s. f. parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. (< fr. diacoustique) Vezi definitia »

poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana. Vezi definitia »

ANALÍZĂ s. f. 1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive. ◊ examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text. ♦ în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere. 2. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică. 4. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis) Vezi definitia »

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală. Vezi definitia »