Definita cuvantului misiune
MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; instituție religioasă dintr-o asemenea țară, prin care se propagă creștinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu misiune
DETERSIÚNE s.f. 1. Efectul produs de detergenți; curățare, spălare. ♦ Dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafața unui material. 2. Roadere, șlefuire a scoarței terestre de către ghețari. [Pron. -si-u-, var. detersie s.f. / < fr. détersion]. Vezi definitia »
nemțoáne s.f. (reg.) 1. femeie de la oraș; doamnă. 2. condurul-doamnei. Vezi definitia »
ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție. Vezi definitia »
OMISIUNE s.f. In teoria detecției semnalului, omisiunea este una dintre cele patru categorii de răspunsuri posibile, corespunzătoare non-detecției unui semnal prezentat efectiv. In domeniul condiționării operante, omisiunea este o procedură experimentală care constă în a nu prezenta stimulul întăritor așteptat. Ocazională [?], ea produce reacții complexe, eventual o activitate operantă [?] crescută, ceea ce l-a făcut pe [?] Gray să vorbească de frustrative non-reward (non-recompensă frustrantă). Sistematică, ea corespunde stingerii. In același context al condiționării operante, omisiunea desemnează și o procedură de control experimental, care urmărește ca debitul răspunsului operant observat să fie rezultatul întaririi sale. Constă în prezentarea întăririi la subiecții de control care au omis să acționeze dispozitivul de răspuns timp de n secunde. [traducere proasta – CM] Vezi definitia »
CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio) Vezi definitia »