ham (hámuri), s. n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. – Der. hămurar, s. m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s. f. (șelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulțumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s. f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s. n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut. Vezi definitia »

DURHÁM s.n. Rasă englezească de taurine, cu cap mic și membre scurte, crescută pentru producția de carne. [< engl., fr. durham]. Vezi definitia »

ALOGÁM, -Ă adj., s.f. (Plantă) care prezintă alogamie. [< fr. allogame]. Vezi definitia »

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). Vezi definitia »

MIRIAGRÁM, miriagrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10000 de grame. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriagramme. Vezi definitia »